Cheia spre o viață normală
Extremely Loud and Incredibly Close, este ecranizarea romanului omonim scris de Jonathan Safran Foer, publicat pentru prima dată în data de 1 aprilie 2005. Pelicula este regizată de britanicul Stephen Daldry, cunoscut pentru regia unor filme foarte apreciate de critici dar și de public, printre acestea enumerandu-se: Billy Elliot (2000), The Hours (2002), The Reader (2008), pentru fiecare dintre acestea primind câte o nominalizare la Oscar.
Acest film a reușit să-mi capteze atenția încă de la început, prin distribuția sa, care este una de primă mână, în film regăsindu-se nume ca Tom Hanks, Sandra Bullock și nu în ultimul rând veteranul Max von Sydow. Interpretarea "chiriașului", rol în care acesta nu vorbește, i-a adus acestuia o nominalizare la Oscar, pentru cel mai bun actor într-un secundar, la cei 82 de ani ai săi. Pentru a juca în acest film acesta a refuzat rolul din filmul Beginners, care i-a adus lui Christofer Plummer Oscarul în acest an, la aceiași categorie care a fost nominalizat și von Sydow, devenind astfel cel mai bătrân câștigător din istorie. Alt nume care atrage atenția este Viola Davis, aceasta apărând și în alt film aflat pe lista celor mai bune la premiile americane de anul acesta, este vorba despre drama The Help, interpretarea lui Aibileen Clark aducându-i acesteia și o nominalizare la mult râvnita statuetă.
Filmul ne prezintă povestea lui Oskar Schell (interpretat de Thomas Horn), un copil în vârstă de 9 ani, care îl pierde pe tatăl său, de care era foarte atașat, în urma atentatelor din data de 11 septembrie 2001, petrecute la gemenii World Trade Center din New York, în care au murit 2753 de persoane. În viața puștiului intervine o schimbare majoră, el rămânând fără cel care îi era mai mult decât un părinte, era un prieten cu care se juca și învăța în același timp. Tatăl său îi plănuia tot felul de provocări din care puștiul trebuia să ia contact cu oamenii pentru a descoperii indicii, jocul acesta se numea "expediția de recunoaștere" fiind preferatul lui Oskar.
La un an după tragicul eveniment, timp în care acesta nu mai intrase în camera tatălui său, găsește întâmplător, o vază în care se află un plic semnat cu numele Black în care se afla o cheie. De aici, pentru el pornește expediția vieții, o expediție pe care nici tatăl său nu ar fi putut să o planifice atât de bine. Oskar ajunge să caute toate persoanele din New York cu numele de Black, crezând că această cheie este una care îl va ajuta să descopere un mare secret lăsat de părintele său. În această aventură, puștiul va întâlni multe persoane, de diferite naționalități, care îl vor ajută să își înfrunte fobia sa legată de contactul cu oamenii. În această călătorie, pornită singur, i se alătura un bătrânel, mut, interpretat de Max von Sydow, acesta fiind chiriașul bunicii sale, între cei doi se creându-se o legătură extrem de puternică.
Copilul, ghidat de un pasaj subliniat de tatăl său dintr-un ziar, cu textul "Nu renunța", atunci când acesta era încă în viață, nu va ceda la a căuta locul în care se potrivește cheia.
Privind acest film, nu pot să nu mă gândesc la Hugo, un alt film aflat pe lista nominalizaților la Oscar din acest an, despre care am vorbit într-un articol anterior. De ce spun asta? Pentru că pe alocuri Extremely Loud and Incredibly Close, seamănă izbitor cu povestea lui Hugo, în ambele povestiri fiind vorba de băieți care își pierd tații, care găsind o amintire de-a acestora, cred că îi pot întâlni din nou, iată că în acest film nu mai este vorba despre un robot ci de un lucru mai mic și simplu, o cheie. În ambele filme se crează legături puternice între personajul principal și persoana care îi ajută să descopere misterul.
Eu unul acest film l-am văzut cu sufletul la gură, datorită puștiului, de care cu siguranță nu ai cum să nu te atașezi, dar și datorită poveștii dramatice în care Oskar nu poate să înțeleagă că tatăl său nu se mai întoarce, prin faptele sale îndepărtând-o și pe mama sa, căreia la un moment dat i-a spus că ar fi dorit ca ea să sfârșească în locul acestuia, în atentat.
În concluzie pot spune că Extremely Loud and Incredibly Close, este un film care nu trebuie ratat, fiind unul dintre cele mai bune ale anului 2011, având 2 nominalizări la Oscar, pentru cel mai bun film și cel mai bun actor într-un rol secundar.
Îi acord fără ezitare
(măști), pentru că a reușit să mă impresioneze de la început până la sfârșit.
Linkuri Utile
MOVIE TRAILER